Citiți ce scrie Sorina Ruxandra Matei, un Jurnalist adevărat… mai sunt câțiva, nu disperați:
„Echipa Trump. 1 Sistem contra 1 om. Omul a câștigat. Și focusul lui este China.

La noi, în România, în rolul lui Myke Flynn este Călin Georgescu.

Cred că am scris vreo 4 ani pe acest cont de cazul Mike Flynn. Mai întâi din curiozitate, pentru că oricum urmăresc în detaliu politica americană, dar ulterior situația acestei spețe a atins cote alarmante, de-a dreptul halucinante – cuprinzând tot sistemul judiciar american, la cote nemaivăzute până atunci în istoria presei americane.

Practic, 4 ani, 1 sistem – cel mai puternic din lume – s-a luptat cu toată puterea cu 1 om. O persoană. Timp de 4 ani, Mike Flynn n-a scos public nicio vorbă. Sistemul lovea, lovea, lovea iar în final…omul a fost cel care a învins.

Așa cum se știe, cazul Mike Flynn a fost parte a operațiunii de amploare de supraveghere numită Crossfire Hurricane. Practic, operațiunea prin care sistemul de securitate al SUA a vrut să-l dovedească pe Trump că este cu rușii. Nu detaliez, se știe ce s-a întâmplat și cum s-a sfârșit/ prăbușit totul. Se știe și câte vieți și ilegalități a înghițit povestea asta, dar această operațiune a avut o particularitate: Mike Flynn.

Mike Flynn a fost (și este) unul dintre cei mai respectați generali americani. Democrat de-o viață, catolic irlandez, dintr-o familie mare și mai degrabă săracă, Flynn a condus operațiunile SUA în multe locuri pe glob în ultimii zeci de ani. Ultimele lui mari teatre au fost Irakul și Afganistanul. La un moment dat și glumea. Eu și familia mea stăm în Irak și ne facem sărbătorile în Afganistan, zicea el.

După atâta experiență globală, Mike Flynn nu este un om al războiului, ci mai degrabă un strateg și un tactician. General cu 3 stele, șeful Agenției de Intelligence al Armatei SUA, Flynn în 2016 s-a alăturat lui Trump, până să câștige alegerile. A fost al doilea om nominalizat în echipa de atunci de Trump, consilierul pe securitate națională, umflat de FBI după câteva zile de la numire și ținut în vizor în ceea ce manualele descriu a fi „character assas***nation”. Despre Mike Flynn se scriau milioane de atricole pe zi/ la nivel global. Timp de 4 ani.

Practic, era portretizat ca un monstru.

În fiecare zi, apărea că ar mai fi făcut făcut ceva de neimaginat. Au zis că e trădător, că e al rușilor, că este cumpărat de Erdogan, GRU și de majoritatea serviciilor de intelligence inamice, că este un asas**n, că a pus la cale răpiri, că a făcut arsenal nuclear Arabiei Saudite/ lui MBS….Pe scurt, dacă era ceva rău, teribil pe lumea asta – totul era din cauza lui Flynn.

Acuzațiile erau colaterale, dar cele directe sunau așa: Flynn este „nebun”/ „a luat-o razna” și Flynn a „mințit”. După ce citeai în detaliu, uraganul de acuzații – disperate – te făceai să te întrebi puțin: stați așa, am înțeles, dar voi îmi spuneți brusc și toți deodată că „un nebun”, practic „un lunatic” – despre care tot voi ați scris că este cel mai respectat general SUA, cu o carieră impecabilă timp de 33 de ani – a condus pentru voi cele mai grele războaie și vă știe toate secretele? 33 de ani nimeni n-a sesizat nimic?

Aici ceva nu se pupa.

Timpul a trecut iar după ce Flynn și-a declasificat toată viața/ în cea mai amplă operațiune de acest gen dintr-un proces judiciar – 7000 de documente/20.000 de pagini, adevărul este cel care a rămas în picioare.

Flynn nu mințise pe nimeni, ci FBI îi modificase declarația luată în Casa Albă pentru a-l pune sub acuzare pe mărturie mincinoasă, FBI a trebuit să răspundă și în fața instanței FISA – pentru că îl supraveghease pe Flynn fără mandat, la indicațiile lui Biden/ Obana, Flynn nu trădase pe nimeni, din contră – era foarte respectat la nivel global – iar cazul a fost închis.

Trump – care știa ce i se întâmplă lui Flynn l-a grațiat în final deși Flynn nu mai avea nevoie de asta. Flynn însă rămăsese în sapă de lemn – între 4-8 milioane de dolari l-a constat urgia judiciară, a fost nevoit să își vândă casa, era paria societății americane și toată familia (tot democrată, formată chiar din foști ofițeri) a stat alături de el.

Flynn nu era „nebun”, ci doar se proteja psihic. Să ai întreg complexul militar, de securitate și media american pe capul tău – nu este tocmai ușor.

Flynn era însă ofițer – combatant – la bază. La un moment dat a și spus: am simțit că intru într-un teatru de război. Știam perfect ce mi se întâmplă. Dar ca să spun adevărul, ca să câștig, trebuie în primul rând să supraviețuiesc. Așa este în război, nu?

Ce-au avut până la urmă cu Flynn? A spus ulterior, în audieri, în Congres chiar șeful comisiei de anchetă. „Doar prin Flynn puteam să ajungem la Trump. Și pentru asta trebuia să-l doborâm pe Flynn”.

Iar pe Flynn nu l-au doborât. Pentru că propaganda, prin definiție, se bazează pe răspândirea de minciuni – dezvăluiri, opinii, teorii – pentru a câștiga adepți și a influența lucruri. Însă problema cea mai mare a fost că…americanii de rând nu sunt proști. Flynn a fost inamicul public nr 2, după Trump – și nimeni nu înțelegea exact de ce.

Așadar, până la urmă – ce făcuse Flynn? Că un munte s-a scremut cu toată puterea timp de 4 ani zilnic și…. nu a ieșit nimic.

Flynn își propusese reforma serviciilor secrete americane, reforma programelor de securitate care influențează politica de alianțe în lume și afecta alte populații de pe glob, Flynn voia și reforma Consiliului de Securitate. Discutase despre asta cu Trump. Pentru că Flynn era un…reformist. Și începuse să pună întrebări, să ceară rapoarte. Iar sistemele mari se opun schimbărilor, de orice fel.

Flynn, după 30 de ani de războaie și expertiză de teren, s-a gândit că un alt președinte, venit pe o mișcare, poate să reformeze complexul militar și de securitate de care Eisenhower vorbea in his final speech, în anii 60.

“Nu am lăsat pe nimeni să mă definească. Nici media, nici campaniile, nici atacurile. Eu știam cine sunt și ce am făcut. Pe mine m-a definit realitatea de pe teren. Eu 33 de ani n-am stat în birouri, eu 33 de ani am luptat”, povestea Flynn.

Flynn explică că în ultimii 20-30 de ani, cele 17 agenții de securitate americane – s-au mărit de 5 ori ca număr de angajați. Iar mulți fac politică. Inclusiv Armata. DIA – pe care el a condus-o – în 2001 – avea 3000 de angajați, iar în 2012 când tot el a preluat-o – serviciul de informații al Armatei SUA – avea 20.000 de angajați.

Tot el descrie „deep state” – ca acest complex militar, de securitate – birocratic în care sunt atrași rând pe rând politicieni aleși. Iar dacă „interesul politic o cere” – granița legală între cele 17 agenții nu mai există. Pentru că agențiile au ajuns să se ocupe de persoane, nu de infracțiuni comise.

Același Flynn descrie și cum toate aceste agenții țin sub supraveghere Congresul, oficialii aleși – care trebuie să dea bani agențiilor ca să existe, să se extindă, să supravegheze – uneori ilegal. Supravegherea este inclusiv prin staffuri – inclusiv redactarea legilor este „sub control”. „Avem 2 guverne”, spune Flynn. Unul pe care îl vedeți, cel ales, și unul pe care nu-l vedeți, dar pe care poporul american în simte și care este scăpat de sub orice control.

Flynn – spre disperarea tuturor – s-a întors acum în echipa Trump. În mai multe interviuri date, unul chiar în drum spre Mar a Lago – explică ce crede el că se întâmplă zilele acestea.

Vidul de putere din Siria îngrijorează, pentru că ar putea transforma Orientul într-un butoi cu pulbere de necontrolat, situația din Ucraina – îngrijorează din cauza pericolului nuclear, și în general toate câmpurile pe care Biden le deschide, le pârjolește înaintea instalării lui Trump. Nici Iranul nu este perfect stabil, spune el.

Trebuie spus că echipa republicană de securitate nu crede că Biden conduce Casa Albă, ci este de părere că Obama dictează. Iar asta a recunoscut și Flynn recent. A spus chiar că poate Trump îl va suna pe Obama să-i spună să se oprească. Că lumea nu poate fi transformată într-un poligon de încercări, doar din cauza unui vot.

Bun, și care este viziunea pe mai departe? În mare, este aceeași pe care și-o propusese echipa lui Trump în 2016 și pe care n-a apucat s-o pună în practică din cauza Russia hoax. Flynn explică faptul că din multele discuții cu Trump au ajuns la concluzia că Secolul XXI nu poate fi al Chinei. Ca atare, China este noul adversar.

Ca fost șef al DIA, Flynn spune că America operează global, în peste 142 de puncte ale lumii, dar complexul militar și de securitate trebuie să iasă din mentalitatea și logica celui de-al Doilea Război Mondial. Vede o Rusie în declin, măcinată de război, vede o creștere uriașă a influenței Chinei pe glob, încă din anii 90. Flynn susține că China a intrat în Guvernul SUA, în educație/ prin diferite programe americane, în media, în imobiliare, în Hollywood. China și-a adus în America și 500.000 de studenți pe an, la un moment dat, care au obțiut vize de 1 sau chiar 2, după aceea burse, au intrat ca bursieri în diverse structuri guvernamentale și după aceea pleacă în țara loc cu cunoștințele și experiența pe care le dezvoltă ulterior în guvernul chinez.

În Orientul Mijlociu, NATO și pe Rusia am alocat suficiente resurse, zice Flynn. China este pericolul cel mare, este o amenințare. Ei vor să ajungă prima națiune a lumii în 2049 ( planul de 100 de ani), vor ca secolul acesta să fie secolul Chinei. Noi, dacă se întâmplă ceva în Taiwan – suntem descoperiți. Efectiv nu mai avem resruse. Singapore și Taiwan sunt deja sufocate de China. Toate producțiile noastre mari – se fabrică în China. China ne-a intrat pe sub ușă și noi ne uităm după cai verzi pe pereți. Noi suntem încă în logica Războiului Rece. Cam asta zice Flynn.

„Noi am investit 10 miliarde de dolari să inventăm cele mai performante arme din lume. Asta am făcut timp de 10 ani. Ce-a făcut China? Ne-a furat blue printurile și cu 100 de milioane le-a fabricat într-un singur an”, spune Flynn. Trebuie să schimbăm focusul, trebuie să ne uităm la China ca la un adversar.

„Nu avem abilități militare să ne luptăm cu China. Ei sunt foarte sofisticați, strategici și inteligenți. Au puterea de închide și internetul pe glob. Și noi ce facem? Ați văzut Wuhan – gain of function? Gain of function înseamnă să transformi ceva periculos în arma ta”, mai spune Flynn. Și asta au făcut.

Mike Flynn explică că viitorul înseamnă bătălia pe resurse: hrană, apă, energie.

Ca fost șef al DIA și luptător pe atâtea fronturi, i se pare rușinos, dezastruos modul cum americanii s-au retras din Afganistan după 20 de ani. „Noi practic ne-am predat talibanilor, ne-am lăsat soldații în urmă. Știți cine e marele câștigător? China! Toate minele din Afganistan sunt ale ei. Cine sunt partenerii ei strategici? Rusia, Iranul, Pakistanul, Africa o au toată. Este bătălia pe resurse. Este jucătorul dominant de pe glob din Pacific până în Africa. Și este un silent. Și asta este cel mai periculos. Dacă nu face zgomot, asta nu înseamnă că nu există”.

Tot Flynn povestește că după eșecul retragerii SUA din Afganistan, familiile americanilor nu-și mai lasă copiii să meargă la război, că s-a văzut că țara îi abandonează pe garduri. „Sunt morți care puteau evitate și care au avut un impact în toată societatea americană. Soldații noștri sunt pâinea și unul Americii. Trebuie să schimbăm această percepție. Iar percepția nu se schimbă decât cu adevăr, cu realitate. Generalii și amiralii noștri sunt numiți politic”.

„Când ești în Armată, nu trebuie niciodată să faci politică. Pentru că astfel, ratezi ținta și nu mai vezi adversarul”.

V-am povestit asta pentru a rămâne.
Și pentru a vedea dacă Mike Flynn a avut (din nou) dreptate.

În plin zgomot, doar timpul este cel care le așează corect pe toate.”